Depoziţiile primite şi susţinute la audierea publică din 29 noiembrie 2011

Omenie gratuită

“Să fii bun e o-ntâmplare,

Să fii „om”e lucru mare”

          Şi totuşi, bunătatea este virtutea ce ne deosebeşte pe noi oamenii (unii de alţii, bineînţeles).

          Atunci când te naşti aduci fericire, împlinire, apoi……obligaţii, griji, efort. Din păcate, uneori, acestea din urmă „sugrumă”, îngenunchează.

          Devii disperat că toţi cei care te priveau cu speranţă şi zâmbind la început, te privesc neajutoraţi, cu lacrimi în ochi, cu milă şi TU nu înţelegi de ce. De ce oare nu poţi să le spui, sau cel puţin să le arăţi cine eşti TU? Şi oare, de ce toţi acei oameni, nu ştiu cine esti TU?

          Se întâmplă, totuşi, ca printre ei să găseşti, dacă ai norocul, câţiva care parcă încearcă ceva, care te înfioară, care te trag uşor spre ei, în sus, sprijinindu-te să nu cazi. Îi vezi cum transpiră, cum se sforţează, cum se bucură, cum trăiesc fiecare gest, fiecare reacţie a ta, cum se zbat pentru fiecare reuşită a ta. Vezi cum ai tăi, cei dragi plâng şi râd odată cu tine.…..şi începi să înţelegi de ce!

          Şi iarăşi îi vezi, pe cei pe care ai avut norocul să-i întâlneşti….aleargă, se frământă, devin trişti, parcă ar căuta ceva, neliniştiţi ….le lipseşte ceva?! Ţi se face teamă, oare nu vor să te mai sprijine, să te ajute, oare nu te mai „iubesc”? , oare la ce se gândesc, oare ce sunt acele „lucruri” pe care le caută şi pe care, parcă, nu le găsesc niciodată, şi de ce sunt atât de importante pentru ei, încât chipul lor se întristează?

          Să fie ele mai importante decât tine? Tu nu ştii, şi nici nu vrei să ştii!  

Vrei sprijinul înapoi, vrei chipul lor fericit, vrei să continue să fie aşa!  Nu înţelegi! Ţi-e frică…

          Dar, uite că te privesc din nou,… că totuşi exişti şi că eşti mai important, ca acele „lucruri” pentru care îşi fac atâtea griji, sunt aşezate înapoi,……   „Oricum nu le găsesc niciodată – nu ştiu de ce le mai caută!”

          Vin la tine, te alintă, te ridică, te ocrotesc, te ajută. Şi sunt din nou fericiţi, şi tu eşti fericit. Şi ai tăi cei dragi sunt fericiţi!

Aceasta înseamnă să fii „om”?.....Şi începi să înţelegi.

          Of, de ar fi tot timpul aşa, of de le-ar găsi cineva acele lucruri pe care le caută deseori şi, parcă, nu le găsesc niciodată.